Pictura.

Scriu pentru ca...scriu

Se spune ca in postul Pastelui toti oamenii devin mai buni,mai increzatori si mai putin judecatori;ca in aceasta perioada ne apropiem cel mai mult de Dumnezeu si ii cerem iertare pentru pacatele noastre de peste an.
Am observat ca odata cu trecerea timpului,crestinii percep sarbatorile pascale ca o simpla perioada in care,biblia ne spune,ca nu avem voie sa mancam carne,lactate,in semn de recunostinta pentru Dumnezeu;se rezuma doar la faptul de a se abtine,de a pofti.Putini sunt ce care postesc si trup si suflet,care devin intr-u totul mai buni,mai milostivi;putini sunt cei care se roaga pentru binele aproapelui si nu pentru binele lor. Majoritatea raman doar la stadiul fizic,la partea in care ne ambtinem de la mancaruri.Atunci care mai este rolul postului?
Degeaba nu mananci de frupt cand in minte gandurile iti sunt negre si nu ai puterea de a ceda,de a fi mai bun.Degeaba daca in fiecare zi,dupa ce ai iesit pe usa,te copleseste un val de sentimente apasatoare, ce-ti intuneca sufletul.
Unii vad postul ca o perioada plina de bariere si interdictii ; in tot acest timp,cat postesc,incearca din rasputeri sa se schimbe,sa para mai credinciosi pana la urma.Dar imediat ce aceasta perioada se incheie revin la vechile vicii,de parca li s-ar fi sters cu buretele tot ce si-au propus in timpul postului.
Sunt sigura ca daca ar gandi in profunzime ar vedea care este adevaratul insemn al postului,si ce este de fapt credinta,care nu se rezuma la mersul zilnic la biserica si la rugaciuni in care nu pui nici macar un strop de incredere.
In noaptea de inviere nu am mai simtit caldura si starea de bunatate ce se creea in biserica,parca oamenii erau prezenti doar cu trupul,pentru a lua Lumina,atat.Poate doar mi s-a parut,poate eu am fost cea rece.

by me...